Ziua Iei 2016 sarbatorita in Luxembourg

DSC_5371

Pe 24 iunie 2016, “Ziua Internationala a Iei” a fost sarbatorita pentru al patrulea an de membrii comunitatii romanesti din Luxemburg si Marea Regiune – cuprinzand departamentul Lorena, regiunea belgiana Valonia si landurile Saar, respectiv Renania-Palatinat. De la mic la mare, ne-am pregatit cu nerabdare sa purtam straie populare romanesti pentru a marca “Sanzienele” si a ne bucura de inceputul verii luxemburgheze, iar pentru anul viitor ambitia mea personala e sa imi achizitionez o camasa populara din zona Maramuresului istoric, regiunea mea natala.

DSC_5378

DSC_5294

DSC_5301

DSC_5336

DSC_5447

13499868_1297530186940955_802437212_o

Reflections on my Romanian identity ahead of Romania’s national day

The Romanian flag

The Romanian flag

Given this year’s troubled political context both nationally, on a European level and internationally, I find it somewhat difficult to write about my sense of belonging to one country or nation, without mentioning that nationalism is on the rise, giving birth to a lot of xenophobic and intolerant behaviour all across the world.

While I have been living abroad for the past 6 years, calling home, for different periods of time, the city of Madrid, in Spain, Aberdeen, in Scotland and Luxembourg, at the end of each day and mostly at the beginning of each conversation, I am Romanian, coming from the region of Maramures, in the north of the country.

Frankly, I think I have never been ”more Romanian” in my whole life than in the past 6 years both in my soul and in other people’s minds. It is funny and strange to reach the conclusion that you become  ”more” Spanish, Portuguese or American once you live somewhere abroad.

Yes, I am a proud Romanian, but I also like to be given credit for my personal skills, opinions and perspectives as to my own identity, origin and future. I refuse to be defined by others’ definitions of what is like to be Romanian or any other nationality for this matter.

Of course, there are many things that all Romanians have in common, among which the language, the cuisine, the friendliness (at least that’s what I want to believe), and other things linked to traditional outfits, music, dance, film and history. And I am happy to confirm it, to even emphasize that Romanians, be it home or abroad, keep in their hearts those moments in time and history that contributed to the creation of our nation.

romania in europe

Romania’s location within Europe

These days, it’s not easy being Romanian, as much as it is not easy being any other Eastern European or a non-European on the old continent and in the extended western world. Sadly, certain countries and some of their people are still patronising and offensive in their behaviour and political engagement, leaving a bitter taste on many people’s lips.

But, I don’t want to spend more time on that. I would like to rather use this opportunity to encourage each and all of  you to be avid learners of others’ cultures and origins, to seize the oportunity and become wiser, smarter and better-equiped for today’s globalised world.

Yes, we do live in a global-oriented world, but that doesn’t mean that people’s characteristics are or that they should become standardised, but rather that it is more important than never to respect, appreciate and tolerate others, no matter their ethnicity, nationality, physical traits, fashion style or music taste.

I am happy and grateful that I was born in a middle-class Romanian family, in the region of Maramures, having the parents that I have, the family that shaped my transition to adulthood and mostly to have infinite reasons to pe proud of other succesful and hard-working Romanians that have made the world a better place.

I am just one person, and of course I want to be respected for the values that I stand for, but I also know that it would be simply too complicated to understand billions of people based on their unique and personal choices. Therefore, stereotypes do make sense to some extent, but they should certainly not be misused to the outrageous degree that they are used today.

This being said, I want to wish all Romanians, no matter where they are, or how much they have succeeded or failed to date, to embrace their strengths and weaknesses, to not tolerate anyone’s wrong judgements or mistreatment and to always think that one’s belonging to a nation or more, is a blessing as much as one’s belonging to a family is.

Finally, I wish everyone Happy National Day on December 1 and let’s hope that Romania will soon become our permanent homes again, if that is what we truly wish for,  with less and less people leaving their families and children behind for a better-paid salary and life in a more efficient, well-developed society.

We have a lot of potential, we have natural resources, human talent, we belong to international organisations that make today’s decisions in the world, we have had 25 years to make the transition from communism to real democracy, there are no more excuses!

Now, we need the long-term strategy and vision, the strength and maturity to vote for the right people to represent our nation. Individual change first impacts on the local community, but it then creates further fundamental and systematic transformations and encourages others to act.

Let’s learn from past mistakes and be determined enough to build the future that we all deserve!

Bucharest in pictures

Universitatii Square in Bucharest

Universitatii Square in Bucharest

Old Town Lipscani in Bucharest

Bucharest 2014

Bucharest City Centre

Bucharest Lipscani

Stavropoleos Monastery in Bucharest

Stavropoleos Monastery in Bucharest

The CEC Palace in Bucharest

The CEC Palace in Bucharest

The CEC Palace lies on Calea Victoriei, in the heart of Bucharest

The CEC Palace lies on Calea Victoriei, in the heart of Bucharest

CEC Palace Bucharest

Lipscani Bucharest

Lipscani Bucharest

Lipscani Bucharest

Lipscani Bucharest

Bucharest Lipscani

Lispcani Bucharest

Lipscani Bucharest

Bucharest Old Town Lipscani

Bucharest City Centre

Bucharest building

Bucharest

Bucharest City Centre

Photos were taken in summer 2014: © Roxana Mironescu

Festivalul Egalităţii de Gen de la Sibiu elimină prejudecăţi şi stereotipuri în România

Photo: A.L.E.G.

Photo: A.L.E.G.

Sibiul va fi timp de trei zile locul de unde poţi da tonul la egalitate

Festivalul Egalităţii de Gen va avea loc între 19 şi 21 Septembrie 2014, oferind publicului sibian o multitudine de activităţi menite să elimine prejudecăţi şi stereotipuri legate de gen.

Organizatorii avertizează că ‘‘stereotipurile se agaţă de noi fără să ne dăm seama. Ajungem să privim lumea prin lentile ponosite, care nu sunt neaparat ale noastre, dar prin care violenţa şi discriminarea ne par normale.’’

Pornind de la aceasta premiză, festivalul Egalităţii de Gen promovează schimbarea socială, având ca scop principal formarea de noi atitudini şi comportamente, în special în rândul tinerilor, prin intermediul educaţiei non-formale.

Pe parcursul a trei zile, tinerii sunt chemati să dea tonul la egalitate şi să schimbe aceste percepţii în cadrul Festivalul Egalității de Gen, arătând că există şi o altă Femeie şi un alt Bărbat, care ies din tipare şi pot interacţiona de la egal la egal.

Ajuns la cea de-a noua ediţie, festivalul de la Sibiu este o campanie de conştientizare organizată anual de Asociatia pentru Libertate si Egalitate de Gen (A.L.E.G. ) care atrage atenţia că violenţa împotriva femeilor este favorizată de prejudecăți şi stereotipuri.

Anul acesta, Festivalul Egalităţii de Gen este organizat de A.L.E.G. la Sibiu în cadrul proiectului Coaliţia pentru Egalitate de Gen finanţat prin Granturile SEE 2009-2014 în cadrul Fondului ONG în România.

În 2015, partenerii de proiect vor replica la Bucureşti Festivalul Egalităţii de Gen de la Sibiu.

Photo: A.L.E.G.

Photo: A.L.E.G.

Iată ce activităţi inedite oferă anul acesta festivalul:

Filme (Librăria Habitus, 19 septembrie ora 11:00, 21 septembrie ora 18.00)

‘‘Corpul meu îmi aparţine!’’ este un film ce va putea fi vizionat în premieră, produs de A.L.E.G. în cadrul proiectului „Corpul meu îmi aparţine – violenţa sexuală în rândul tinerilor, conştientizare şi centru de consiliere”. În următoarele 10 luni, filmul va fi punctul central al unei caravane educative în scoli din judeţele Sibiu şi Mureş , scopul fiind ca adolescenţii să înveţe să recunoască situaţiile abuzive şi modalităţi de a ieşi din situaţie sau de a oferi suport cuiva aflat la nevoie. Regia este asigurată de Camelia Popa, filmările şi montajul de Ionuţ Vişan.

‘‘Cumplit de fericită’’ din arhiva Transilvania Film Festival este un film despre visul de fericire în familie şi diferenţele între vis şi realitate.

Harta interactivă a discriminărilor urbane (cort festival Piaţa Mică, 19 septembrie ora 17.00)

Coaliţia pentru Egalitate de Gen, de la organizaţia AnA din Bucureşti, lansează sibienilor întrebarea: Unde în Sibiu te-ai simţit vreodată discriminat/ă pentru că eşti femeie sau bărbat? Pe o hartă uriaşă a Sibiului trecătorii vor putea marca instituţiile sau locurile unde au avut experienţe de discriminare şi ne vor putea împărtăşi istorioara pe bileţele care se vor constitui într-o legendă a hărţii discriminărilor urbane. La final, fotografia hărţii cu legenda ei va fi făcută publică şi transmisă către Primărie şi alte instituţii abilitate pentru a rezolva o parte din problemele semnalate.

Biblioteca Vie (Librăria Habitus, 20 septembrie ora 11)

  • Povestea unei recidiviste – atunci când pedeaspsa este pușcăria;
  • O stație de tren;
  • Povestea unei supraviețuitoare;

Peste 12 cărţi aşteaptă să fie lecturate într-o conversaţie informală, de circa 20 de minute. Între două cărţi te poti delecta cu proiecţii de filme ale regizoarei Camelia Popa

Proiecție de teatru invizibil (Bicicleta Pub, 20 septembrie, ora 19:00)

Gender Treasure Hunt (start la Librăria Habitus, 21 septembrie, ora 13.00)

Este un concurs cu premii pentru liceeni, cu căutare de indicii şi rezolvare de sarcini amuzante. Sarcinile sunt legate de tematica egalităţii de gen şi se bazează pe inversarea rolurilor tipic feminine şi masculine. Se va desfăşura pe echipe mixte, traseul purtând concurenţii prin diverse locaţii din zona centrală a oraşului. Înscrierile se fac pe Facebook.

Mai multe detalii despre restul activităţilor din cadrul Festivalului Egalităţii de Gen sunt disponibile pe aleg-europa.eu.

Parcul Carol din Bucuresti

Constructia parcului a inceput in 1900 si a fost inaugurat in 1906 sub conducerea lui Carol I

Constructia parcului a inceput in 1900 si a fost inaugurat in 1906 sub conducerea lui Carol I

Potrivit inparc.ro, amenajarea parcului Carol a durat 6 ani si a fost ridicat pe Dealul Filaretului unde se intindeau odata viile Bucurestiului. Constructia lui a inceput in 1900 si a fost inaugurat in 1906 sub conducerea lui Carol I.

Forma parcului a fost proiectata de peisagistul francez Eduard Redont iar de organizarea lui s-a ocupat academicianul Constantin I. Istrati, fost primar al Bucurestiului. Inaugurarea parcului a fost integrata in expozitia jubilara “Carol I – 40 de ani de domnie si Romania – 25 de ani de regat”, eveniment la care regele Carol a invitat mai marii Europei si in cadrul caruia s-a prezentat si parcul Libertatii, fosta denumire a parcului Carol.

Tot in interiorul parcului au fost construite Arenele Romane, pentru a sarbatori “18 secole de romanitate pe pamantul Daciei”. Initial, Arenele Romane, cu o capacitate de aprox. 5000 de locuri, gazduiau evenimente culturale si sportive, iar azi complexul ofera evenimente de toate tipurile (de la expozitii culturale la petreceri si concerte).

Impozantul “Mausoleu” dupa care se identifica acest parc, a fost ridicat dupa planurile arhitectilor Horia Maicu si Nicolae Cucu. Monumentul, inchinat in cinstea memoriei eroului necunoscut, a fost inaugurat in 1963 si a fost intitulat in perioada comunismului “Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului si a patriei, pentru socialism”. Dupa 1991 aici au fost aduse osemintele ostasilor martiri din al doilea razboi mondial, transportate de la Mauzoleul din Marasesti. Printre obiectivele turistice ale acestui parc se mai regasesc: Fantana Cantacuzino (realizata in stil neoclasic), Muzeul National Tehnic “Dimitrie Leonida”, fantana Zodiac si Institutul Astronomic al Academiei Romane.

Parcul Carol este inclus in “Lista monumentelor istorice din 2004”, iar incepand cu 2009, in urma unui proiect al capitalei, au fost aduse pasari in jurul lacului, care, impreuna cu peisajele naturale daruite de vegetatie ofera parcului Carol un caracter peisagistic placut, devenind unul dintre principalele locuri de promenada al bucurestenilor.

Parcul Carol din Bucuresti

Parcul Carol din Bucuresti

Parcul Carol

Parcul Carol

Parcul Carol

IMG_7038

Parcul Carol

Parcul Carol

Parcul Carol

Parcul Carol

Photos: Roxana Mironescu
Text: inparc.ro

Festivalul Strada Armeneasca-editia 2014

Festivalul Strada Armeneasca

Festivalul ”Strada Armeneasca” s-a desfasurat intre 1 si 3 august pe strada Armeneasca, situata in sectorul 2 din Bucuresti, la vreo 10-15 minute de Universitate, in inima comunitatii armenilor din ultimele doua sute de ani.

Desi vadit limitat in resurse si spatiu, festivalul se facea placut tocmai prin intimitatea si opitalitatea de care dadea dovada, invitand publicul sa cunoasca putin din identitatea culturala si istoria acestor oameni care desi poarta o mostenire armeneasca, se dovesc a fi mandrii cetateni ai Romaniei.

Desi se recomanda a fi festivalul armenesc, cei prezenti au putut descoperi deopotriva elemente culturale ale comunitatilor rome si evreiesti din Romania. Ajuns la cea de-a doua editie, organizatorii festivalul spera ca pe viitor sa colaboreze cu alte comunitati de armeni din Europa, in speranta ca acest eveniment sa dobandeasca notorietate chiar si dincolo de granitele tarii.

Ar fi intr-adevar frumos sa vedem cum acest eveniment capata puteri in urmatorii ani, pentru a educa publicul Romaniei si pe cel strain in aceasta directia, a diversitatii care exista in tara noastra si care nu trebuie vazuta si nici inteleasa ca un pericol pentru pastrarea identitatii nationale.

Strada Armeneasca 2014

Despre idea de a organiza un festival armenesc si totodata despre istoria armenilor din Bucuresti si aportul lor la dezvoltarea capitalei, Cristina Andrei de la Adevarul.ro a scris un articol foarte interesant, explicand celor fara de habar, cine erau acesti primi armeni veniti in Romania si cum s-au adaptat pe aceste meleaguri, traind pana azi intr-o impletire de traditie si modernitate.

Dar sa va povestesc despre relatia mea cu armenii.
Am aflat despre existenta acestui eveniment pe internet si fiind atrasa de ideea explorarii unei culturi noi pentru mine, am tinut neaparat sa fiu si eu prezenta macar in ultima zi a festivalului. Trebuie sa recunosc ca informatiile mele legate de comunitatea armenilor din Romania erau foarte limitate, aproape inexistente, neavand contact cu reprezentatii acestui neam nici in Maramuresul istoric, locul in care am copilarit si nici in calatoriile mele de peste hotare.

Singurul armean din Romania de care auzisem era politicianul si scriitorul Varujan Vosganian, insa istoria ne invata ca populatia armeana a contribuit serios la dezvoltarea culturii romanesti prin personalităţi ca Spiru Haret, Garabet Ibrăileanu, Theodor Aman, Hagop Djololian Siruni, Dan Barbilian sau Dumitru Bagdasar.

Conform Adevarul.ro, ”un aflux de armeni s-a revărsat peste Capitală în urma represiunilor turceşti asupra acestei comunităţi, care, odată cu aprilie 1915 s-au transformat într-un adevărat genocid. După Primul Război Mondial, în Bucureşti s-au înregistrat 50.000 de cetăţeni originari din Armenia, cel mai mare număr de imigranţi de această etnie. Dezvoltarea comunităţii armeneşti s-a întrerupt odată cu sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, când a intervenit procesul de naţionalizare, puterea etnicilor armeni a slăbit considerabil şi foarte mulţi au emigrat. În prezent, cei aproximativ 1.000 de armeni stabiliţi în Bucureşti contribuie la resuscitarea comunităţii, la o nouă creştere numerică şi ca importanţă.”

Fotografii facute de Roxana Mironescu.

Festivalul Strada Armeneasca

Festivalul Strada Armeneasca

Festivalul Strada Armeneasca

Festivalul Strada Armeneasca

Festivalul Strada Armeneasca

Festivalul Strada Armeneasca

Festivalul Strada Armeneasca

Festivalul Strada Armeneasca

Festivalul Strada Armeneasca

Festivalul Strada Armeneasca

In luna august toate drumurile duc la Festivalul de Traditii de la Sapanta

Festivalul Intercultural de Traditie Maramureseana „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel” revine la Sapanta intre 12 si 15 august pentru a sarbatori si promova satul romanesc autentic cu ale sale indeletniciri, frumuseti si suflete curate.

Ajuns la cea de-a cincea editie, festivalul a devenit deja o traditie de sine statatoare atat pentru oamenii locului, cat si pentru turistii veniti din toate colturile tarii sa vada, sa cunoasca si sa-si (re)aproprie sufletul de civilizația veche a satului maramuresean.

Inceput in anul 2010 la initiativa irlandezului Peter Hurley, indragostit si impresionat de frumusetea rurala a Romaniei, festivalul le-a daruit satenilor din Sapanta sansa de a asculta Suita „Voices from the Merry Cemetery” in viziunea lui Shaun Davey, celebrul compozitor irlandez imbinand armonios muzica irlandeza, cantecele corale traditionale si motivele folclorice prezente in Cimitirul Vesel.

Festivalul a continuat cu tema „Drumurile lui Leșe” in 2011 si „Întoarcerea la stână” în 2012, iar anul trecut a avut loc lansarea „Festivalului de cântec și dans tradițional Stan Ioan Pătraș” in memoria sculptorului initial al Cimitirului Vesel de la Sapanta.

„Drumul Lung spre Cimitirul Vesel este un festival despre oameni vii, obiceiuri pierdute si traditii regasite. O calatorie spre locuri uitate din inima ta. ” – organizatorii festivalului

Cimitirul Vesel din Sapanta Photo: Drumullung.ro

Cimitirul Vesel din Sapanta
Photo: Drumullung.ro

La ceas aniversar, Festivalul „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel” propune publicului 4 zile de sarbatoare, presarate cu vizite ghidate in atelierele si casele unor mesteri vestiti ai Tarii Maramuresului, un concert sustinut de „Vocile din Cimitirul Vesel” chiar in incinta renumitului Cimitir din Sapanta, ateliere mestesugaresti, bucate locale si muzica traditionala interpretata de diversi artisti locali si internationali.

Pe 15 august, festivalul se va incheia printr-un concert simfonic in prima auditie, concert conceput de Shaun Davey si interpretat cu ajutorului unui grup de 120 de muzicieni din Romania, Irlanda, Scotia si Spania.

„Avem o civilizație rurala vie care este în pericol si trebuie susținută. Este foarte important sa pastram ce avem autentic. E foarte greu sa aducem autenticul pe o scena. Ca sa il simti, trebuie sa mergi acolo.” – Peter Hurley, coordonatorul proiectului

Anul acesta, desi festivalul se bucură de finanțare europeană in cadrul unui program regional care are ca scop „promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare, în scopul creșterii atractivității României ca destinație turistică”, costurile generate de onorariul si transportul artistilor irlandezi sunt neeligibile pentru o astfel de finantare, motiv pentru care au ramas inca partial neacoperite.

Organizatorii evenimentului demareaza zilele acestea o campanie online de strangere de fonduri si apeleaza astfel la sprijinul persoanelor dornice sa investeasca in acest proiect prin cumpararea unui CD cu „Vocile din Cimitirul Vesel”, achizitionarea cartii „Drumul Crucilor” semnate de Peter Hurley sau a unui bilet în vagoanele de tren rezervate călătoriei de la București la Săpânța in scopul participarii la festival.

Gasiti mai multe detalii despre modul in care puteti sprijini acest festival aici.

La cinci ani de la lansarea primei editii a festivalului „Drumul lung spre Cimitirul Vesel de la Săpânța”, organizatorii acestui proiect privesc cu optimism catre viitor si raman devotati misiunii lor de a pastra vie traditia satului romanesc.

„Noi credem ca civilizatia rurala este sufletul acestei tari. Credem ca trebuie pretuita, promovata si incurajata. Drumul parcurs de alte tari europene este o sinucidere culturala pe care nu trebuie s-o urmeze satul romanesc. Merita o alta cale. ”

Aproape 9 milioane de romani traiesc la tara, in 4 milioane de mici gospodarii, in 12.000 de sate. Este o civilizatie rurala vie, unica in Europa, iar Maramuresul se ramarca detasat in aceasta cultura ancestrala pe care Romania a reusit s-o conserve pana azi in ciuda unei istorii tumultoase.

Text scris de Roxana Mironescu si publicat pe site-urile Sighet Online si Romania Pozitiva.

Photo: Drumullung.ro

Photo: Drumullung.ro