Ce-ti doresc eu tie, tara mea de suflet!

Intrucat locuiesc momentan in nord-estul Scotiei unde ma bucur de o experienta academica si studenteasca, mi-am dorit sa impartasesc cu voi, toti, cateva din experientele mele de viata, intamplari care m-au determinat sa imi formulez o anumita opinie despre societate, despre relatiile interumane si totodata despre termenul de civilizatie.

Primul lucru pe care l-am observat in Marea Britanie a fost simplitatea oamenilor, libertatea cu care isi traiau viata si atitutidinea pozitiva cu care merg inainte, indiferent de situatie.

O societate simpla si totusi atat de bine organizata. Exista un spirit al comunitatii foarte bine conturat, iar nevoia de apartanenta la un grup este constientizata de cea mai mare parte a populatiei.

Nu intentionez sa fac referire la o lume perfecta. Departe de mine gandul asta, intrucat nicaieri pe Glob nu se poate vorbi despre o societate ideala.

Si totusi, mai sunt tari in lumea asta care ne demonstreaza ca se poate trai civilizat. Convietuirea e posibila pentru ca acesti oameni se respecta.

In Marea Britanie, se poate vorbi fara indoiala despre un amalgam de natii si etnii care iata reusesc sa traiasca in echilibru.

Am avut ocazia timp de trei ani sa urmaresc indeaproape sistemul britanic in diverse domenii de activitate precum educatie, servicii medicale, piata fortei de munca, dar si mediul de socializare din timpul liber.

Fiecare aspect al vietii cotidiene urmareste sa le ofere cetatenilor sprijin si respect. Toate categoriile sociale si de varsta sunt tratate in mod egal atat in cabinetul unui medic cat si in incinta unui local.

Nu exista o discrepanta atat de puternic accetuata intre numeroasele grupari de populatie, intrucat societatea britanica are nevoie de fiecare membru in parte.

Nu multa lume stie ca britanicii in marea lor majoritate nu isi doresc functii de conducere, nu tind sa devina mari personalitati sau celebritati si din acelasi motiv prea putini ajung sa urmeze cursurile unei facultati.

Nu au nevoie. Invatand o meserie, care de altfel creeaza fundamental societatii, fiecare individ munceste si traieste sufficient de bine pentru a-si permite o viata decenta, prin decenta intelegandu-se ceea ce numesc cei mai multi romani lux.

Traind printre ei am avut sansa de a intelege si recunoaste cum arata viata normala a unui om simplu din secolul 21. Totul e echilibrat si totul e gandit in perspectiva. Ce se va intampla peste 10 ani sau 20 de ani daca eu ca individ si mai apoi comunitatea din care faca parte, implementeaza o schimbare majora?

Bineinteles, ca noi, romanii, nu ne putem compara cu britanici sau cu alte popoare, pentru ca la noi in tara fiecare e pe cont propriu. Exista o individualizare incredibila prin care fiecare face ce crede de cuviinta. De ce?

Doar traind in strainatate, ajungi sa apreciezi cat de frumoasa si de bogata e Romania cu adevarat. Avem atat de multi tineri inteligenti si talentati care din pacate isi cauta un drum in alte tari. Romania exporta inteligenta. Suntem cei mai importanti exportatori la nivel mondial.

Oare la noi in tara, chiar nu se poate ajunge la o normalitate. De ce ne-om ura atat de tare? De ce nu ne dam seama ca doar punandu-ne nevoile si dorintele impreuna intr-o comunitate avem acces la progres?

Imi doresc sa vorbesc cu mandrie despre Romania si sa nu imi fie rusine de faradelegile pe care le fac unii atat in tara cat si in afara.

Si noi putem fi civilizati. Avem atat de multi romani plecati in strainatate. Cred cu tarie ca toti acestia si-ar dori sa se intoarca acasa si sa isi construiasca un drum mai bun, un drum care sa ne duca peste ani la un sistem romanesc caracterizat macar pe jumatate de rigurozitatea celui britanic.