Romania intre a fi si a nu fi un stat democratic

Am evitat sa discut actuala situatie politica din Romania pana acum, preferand sa imi indrept atentia asupra unor aspecte pozitive si in fapt, de real folos pentru situatia mea. Dar m-am razgandit.

Pe data de 6 iulie a.c. am fost martorii unei lovituri de stat fara precedent. Aflat la cheremul (chiar nu puteam gasi un cuvant mai potrivit in acest context) Parlamentului Romaniei care oricum a fost, este si va fi intotdeauna resedinta unor prea stimati domni, cu un trecut ingropat bine in nisip si cu un prezent cat se poate de indoielnic, Presedintele ales al Romaniei, Traian Basescu a fost suspendat cu votul majoritatii parlamentarilor. Pana aici, nimic spectaculos, doar ca, de partea opusa a baricadei, stateau doi lachei, bine pieptanati si unsi cu toate alifiile, gata sa ia halca de carne, atat de dorita de dansii, din mana Presedintelui, acum suspendat.
Ca sa fiu pe cat de bine inteleasa, sunt o persoana serioasa, cu o antipatie declarata cand vine vorba de oricare partid politic, de campanii de promovare, suspendare sau electorale. Dar chiar nu mai pot sa tac. O fi de vina probabil si ambitia mea de a avea o tara normala- nu mai buna, nici mai bogata, imi doresc o tara normala, in care romanii sa aiba si alte preocupari in afara grijilor gastronomice cotidiene. Si, credeti-ma cand spun gastronomic, nu ma refer la interesul sporit al romanilor fata de arta culinara, ci mai degraba la arta de a supravietui unei lumi, o jungla urbana sau rurala dupa caz, in care cel mai corupt, mai lingusitor si mai perfid, invinge intotdeauna. La naiba, zau asa!!!

Dar sa revenim la situatia politica din Romania. Suntem acum in fata unei tari in care un preastimabil senator al Partidului National Liberal, domnul Crin Antonescu ajunge presedinte interimar, desi ca sa spunem lucrurile pe nume, in mandatul sau a inregistrat cea mai slaba prezenta din Camera Senatului. Dintre cei 137 de senatori cati prevede legea in Romania, tocmai cel mai putin interesat si mai controversat membru ajunge in fruntea Camerei Senatului. Si asta se intampla inainte cu cateva zile de suspendarea presedintelui. Dupa cum bine stiti, in cazul unei suspendari, Presedintelui Senatului ii revine interimatul prezidential. Si sa mai spuna unii ca nu a fost o strategie mafiota de preluare a puterii gandita minutios de catre Uniune Social Liberala (USL). Cum altfel putea ajunge Antonescu presedinte interimar daca nu ii inlatura in al doisprezecelea ceas de la conducerea celor doua camere parlamentare pe Vasile Blaga si Roberta Anastase, care bineinteles nu impartaseau aceeasi viziune si nici nu umpleau randurile aceluiasi partid cu domnul Crin Antonescu.

Odata realizate aceste miscari USL preia puterea la propriu, ajungand sa distruga nu doar stabilitatea economica si politica interna, dar mai ales imaginea externa si relatiile diplomatice europene pe care statul roman le-a creat si mentinut in ultimii 8 ani in interiorul Uniunii Europene.

Pana sa auzim de revolta si ingrijorarea autoritatiilor de la Bruxeles, nu am realizat ca Presedintele ales al Romaniei era totusi apreciat pe plan extern. Nu sunt un fan al domnului Traian Basescu, dar imi place sa recunosc meritele unui om, fie el politic sau nu. Asa cum e el, bun, rau si lista poate continua, datorita lui si a echipei sale Romania a avut si inca are cea mai larga deschidere catre Europa. Eu, ca cetatean roman, am fost beneficiarul direct al aderarii tarii noastre la Uniunea Europeana. Eu, fac parte din prima generatie de absolventi de liceu din Romania cu drepturi europene. Datorita integrarii Romaniei in UE, am avut sansa sa studiez in strainate, iar acum, dupa patru ani, spun cu mandrie ca sunt absolventa unei facultati de jurnalism din Marea Britanie, lucru care nu s-ar fi intamplat in caz contrar. Sunt multi cei care si-au lasat familile si copiii in urma, in cautarea unui trai mai bun in Spania, Italia, Franta, Anglia, oriunde in Europa. Oricat a fost de greu si de umilitor, si a fost, negresit, oamenii acestia au avut o sansa- sa plece, sa vada o alta lume, sa invete o alta limba si cel mai de pret, sa trimita bani acasa, bani care au sustinut mii, sute de mii de familii in Romania ultimilor 8 ani. Nu putem inchide ochii in fata unei astfel de realitati!

Si tot ce spun eu pana acum e doar o infima parte a realitatii. Sa nu-l uitam pe domnul Prim-ministru Victor Ponta, care fara sa vrea si total accidental a contribuit la declansarea crize politice din Romania. Avand in spate un intreg scandal in jurul diplomei sale de doctor in drept, scandal care desi s-a dorit a fi atenuat, l-a urmarit si inca o va face, acest domn care trebuia a fi un simbol al generatiei tinere dornice de dreptate si de progres, nu recunoaste nici ceea ce e evident. A plagiat, si nu o data ci in nenumarate randuri in zecile de pagini ale lucrarii sale de doctorat. In momentul acesta, imi vine in minte o poezie pe care cu totii o invatam inca de mici. Va mai aduceti aminte ”Catelus cu parul cret”? Cunoasteti versul in care acest catelus este prins cu rata in gura ”si se jura ca nu fura, si l-am prins cu rata in gura”. Cam asa e si cu Victor Ponta. A fost prins, s-a dovedit ca a plagiat, dar el tot nu renunta la prezumtia de nevinovatie. Ma tot intreb cu ce crema de fata s-o fi dand toti acesti politicieni, aceasta potiune magica nu numai ca le inlatura orice urma de imbatranire, dar le ingroasa tesutul superficial al obrazului in mod miraculos. Cu siguranta, e singurul produs ”Made in Romania” pe care nu ar trebui sa il exportam, dar culmea e si singurul care ne-a asigurat suprematia pe piata europeana la categoria exporturilor ”duplicitare”.

Maine se anunta a fi o zi mare, o zi istorica in care probabil toti marlanii Romaniei vor merge la vot. Prostimea este indignata, iar indignarea lor este extrem de periculoasa intrucat cei care o controleaza o fac foarte bine, dar in dezavantajul oamenilor. Maine vom afla intr-un sfarsit ce a invatat poporul roman dupa 22 de ani de la revolutie, daca a invatat cu adevarat ceva. Ma tem insa ca realitatea ne va arata regres ci nu progres, ne va indica o mare masa de oameni flamanzi care isi vand puterea decizionala pentru o paine si care se ghideaza dupa vant atunci cand isi aleg viitorul. Mi-e teama sa traiesc momentul in care nu va mai fi nimic din Romania, nimic valoros, nimic natural, nimic democratic. Maine e ziua in care noi romanii suntem chemati la vot. E normal sa fim nemultumiti, ar trebui sa ne dorim mai mult si mai bine, dar oare cine ne promite marea si sarea, sunt si in stare sa ni le dea? Fie ca mergem la vot, fie ca nu, parerea pronuntata sau revolta facuta in tacere vor conta defel. Urmeaza doar sa vedem de care parte a baricadei sunt mai multi. Vom trai si vom vedea. Pe maine!

3 thoughts on “Romania intre a fi si a nu fi un stat democratic

  1. Nu știu când, cât ai studiat și unde. Sincer, nici nu mă interesează. Nu știu dacă acum ești în România sau nu.

    Oricare ar fi situația ta, oricărui om normal, care a trăit în România în ultimii 8-10-15-20 ani(cazul meu) și care a urmărit detașat, logic, rațional “viața politică” din România, ceea ce ai scris mai sus i s-ar părea una din două: propagandă pro situația actuală(debandadă, bătaie de joc, neseriozitate, slugărnicie, minciună, cretinism, imbecilitate, prostie, etc.) sau pur și simplu o rupere completă de realitate și o naivitate nemărginită, care, sincer, se observă la foarte mulți “expați”, care chiar nu mai au nici o legătură cu România(și probabil nu au avut niciodată), în afara faptului că sunt cetățeni în acte, dar au impresia(ca foarte mulți alți români de altfel) că sunt niște persoane importante, care contează(pentru România), în realitate nefiind deloc așa, ba chiar dimpotrivă.

    România are(o oarecare) deschidere spre vest, din simplul motiv că este o piață mare de desfacere a produselor de acolo.

    Concluzia ar fi, dacă ești o persoană care își permite să trăiască decent(în România sau, mai ales, în afară), cu niște studii superioare decente, care îți permiți să ieși din când în când în oraș, umbli pe la nu știu care centre culturale, discoteci, party-uri, ai mulți “prieteni” pe “rețele de socializare” și alte clișee asemenea, faci parte dintr-o minoritate. Poate că nu îți place să auzi acest lucru, dar ăsta e adevărul. Decât un optimist rupt de realitate, mai bine un pesimist realist.

    Viața și, mai ales, politica, trăită din impresii, nu este reală. Aici nu sunt străzile din vest, aici străzile sunt pline de lături. România nu este București, Bucureștiul nu este Lipscani, nu este Palatul Parlamentului, nu este Piața Unirii. România nu este “corporate”, nu este “banking”, nu este “social networking”, nu este “new media” sau alte asemenea pseudo-concepte minoritare.

    România este o țară de care se bate joc în permanență. Recunosc, în primul rând este problema bătăii de joc interioare, de către oameni care se intitulează români, dar de fapt sunt niște jigodii fără scrupule(politicieni, pseudo-“afaceriști”, “băieți deștepți”). Apoi, pe baza acestei autoflagelări, vin oamenii mai “buni”, mai “deștepți” și mai civilizați din vest și ne duc cu zăhărelu’ iar noi îi pupăm în fund.

    Eu sunt foarte indignat, pentru că m-am săturat să fiu scuipat, înjurat, batjocorit, insultat, ca cetățean, de 8 ani de zile. Este mult prea mult. Am posibilitatea să spun ajunge.

    Îți recomand să te informezi corect cu privire la politică, să gândești rațional, coerent și cu bun-simț atunci când urmărești/citești știrile. Inteligența emoțională e critică aici.
    Mulți nu au așa ceva. Sunt ca oile. Merg după turmă, își aleg baricade manipula(n)te. Soluția este la mijloc.

    P.S. Corect este “lachei”, nu “lanchei”.

    Virtute!

    • Buna Alexandru. Iti multumesc pentru comentariul tau. Speram sa gasesc pe cineva indignat si critic. Dar in acelasi timp imi doream sa trimit un mesaj clar. Am sa incep prin a-mi asuma greseala de ortografie facuta in cazul ”lancheu” si as vrea sa subliniez ca e o greseala de ortografie si nu o necunoastere. MEA CULPA!
      Iti spun cu cea mai mare sinceritate ca nervozitatea de care dai dovada ar trebui directionata altfel, mai eficient si mai consistent. Daca imi permiti, as dori sa te sfatuiesc sa nu faci niciodata asumptii asupra un om. Unde locuiesc eu, care sunt resursele mele financiare si unde am studiat sau studiez nu sunt relevante pentru tine, cititorul acestui blog, motiv pentru care nu sunt incluse in articolul de mai sus. Eu nu fac propaganda si nici nu incurajez pe nimeni la indiferenta. Fiecare are dreptul sa faca ceea ce isi doreste, dar din pacate multi fac ceea ce doresc altii. Aceasta era una dintre ideile articolului meu.
      As vrea sa ma intorc la comentariul tau si sa iti spun ca nici tu si nici altcineva nu are dreptul sa limiteze statutul romanilor din diaspora. Oamenii acestia au ales sa paraseasca fizic tara noastra dar nu si sufleteste. Avem dreptul sa locuim oriunde in lumea asta si totusi sa ne pese de locul din care am plecat candva la drum. Sa stii ca cei care traiesc in state moderne, democratice si duc o viata normala si decenta isi doresc mai mult ca si oricine sa implementeze un stil similar si in Romania. Nu suntem indiferenti si nici rupti de realitate. Ba dimpotriva, de multe ori cred cu tarie ca multi din cei care inca locuiesc in Romania isi aleg prioritatile gresit, isi formeaza opiniile distorsionat.Si sa stii ca spunand asta nu pretind detinerea adevarului suprem. Tocmai datorita educatiei pe care am primit-o, am invatat ca o stire venita de oriunde e o viziune a cuiva. Din acest motiv, e bine sa cautam viziuni cat mai diferite si cat mai contrastante, tocmai pentru a ne forma o parere cat de cat echilibrata. Eu nu mi-am dorit si nici nu imi doresc sa influentez opinia publica. Mai mult decat atat, nu caut lauda si nici preamarire, caut doar o platforma directa si simpla prin care sa ma exprim. Observ atribuirea unei naivitati nemeritate si sa stii ca naivitatea iti apartine chiar tie tocmai datorita prezumptiei ca eu si altii ca mine suntem naivi. Nu esti nici macar pe-aproape. Nu suntem naivi. Ne-ar vrea unii naivi, dar nu ne vrem noi insisi.
      Referitor la modul meu de a-mi petrece timpul liber, esti chiar simpatic daca tu crezi ca eu duc o viata boema, plimbandu-ma din club in club, facand parte din clasa superioara, a celor cu bani, cu pretentii si cu asteptari optimiste. Nici pe departe. Nu sunt nici fiica vreunui mare bogatan, nu imi permit sa iau cluburile la rand si nici nu mi-as dori acest lucru, cat despre optimism, da-mi voie sa iti marturisesc ca toata viata mea am fost o negativista convinsa cand vine vorba de multe lucruri. Ma repet, dar am impresia ca ceva te deranjeaza. A trai decent si a studia la o universitate buna, pe care tu o numesti decenta, sunt si acestea relative. Eu sunt foarte multumita de traseul meu in viata pana in momentul de fata si crede-ma vreau mai mult de la mine, de la altii si de la soarta. Pornind de la aceasta premiza, vreau sa imi pot sustine punctul de vedere liber, neconstransa de nimeni.
      Apoi, nu inteleg ce vrei tu sa spui prin viata si politica traite din impresii. Poate ar trebui sa recitesti acest pasaj. Eu nu traiesc din impresii, cat despre politica cred ca nici tu si nici macar eu nu putem spune ca traim prin politica si datorita politicii. Suntem doar simpli martori, poate uneori actori de mana a treia, pusi acolo sa faca animatie. Aceasta este viziunea oamenilor politici din Romania atunci cand vine vorba de cetatenii tarii noastre. Iar azi avem sansa sa intram pe scena, o scena darapanata, dar care pe unii ii orbeste si chiar ii face multumiti de orbirea lor. Tu crezi ca referendumul de azi e facut pentru tine, tu chiar ai impresia ca de maine viata ta va fi mai buna. Sa fie foarte clar! Eu nu consider ca Romania sub Traian Basescu a cunoscut o prosperitate nemaivazuta. Nici pe departe, dar trebuie inteles un lucru clar. Oricine va urma la carma tarii, nu va putea face minuni. Nimeni nu poate promite si nici spera ca intr-un an vom fi martorii unei schimbari la fata. Fenomenele de coruptie, duplicitate, minciuna, furt si lista poate continua au loc de peste 20 de ani ci nu doar de 8. Bazandu-ma pe aceste aspecte, sustin ideea ca multi romani sunt oribiti de saracia in care traiesc in mod incontestabil. Omul sarac, omul privat de ceea ce isi doreste devine cel mai usor de manevrat si de manipulat. Aceasta e problema! Si acestia sunt cei mai multi, cei carora le poti promite si care nu pot contesta atunci cand realizeaza minciunile politicienilor.
      In incheiere, as dori sa clarific un aspect. Nu m-am nascut in Bucuresti si nici nu am trait in capitala, astfel incat Lipscani, si alte derivate pe care tu le mentionezi au relevanta in lumea ta, motiv pentru care le cunosti atat de bine. Cat despre ”corporate”, ”banking” sau ”new media” sa stii ca tot ceea ce enumeri tu, sunt de fapt alternative. Acesta este viitorul, viitor pe care l-am preluat, insa doar cu numele. Asa facem noi, imprumutam cuvinte,dar refuzam sa implementam si sensul lor adevarat. Acestea nu sunt pseudo-concepte. Sunt concepte veritabile, noi le transformam in ceva infim. Atitudinea ta respingatoare la ceea ce inseamna business si tehnologie te va impiedica sa progresezi, sa iti dezvolti cunostiintele si adaptabilitatea la nou.
      Romania este intr-adevar o tara de care lumea isi bate joc.Sa stii ca uneori am impresia ca ne cam place sa ne batem joc de ea. Noi, cetatenii, ne alegem conducatorii si tot noi ne lasam mintiti de fiecare data. Si eu m-am saturat la fel ca tine de situatia actuala, m-am saturat si de razboaiele de captare a puterii dintre Basescu, Ponta si Antonescu. Ceilalti momentan formeaza doar decorul.
      Intr-adevar ai posibilitatea de a spune AJUNGE, si te sfatuiesc sa o si faci. Nu asculta de nimeni, fa cum iti dicteaza tie constiinta si cum crezi ca iti va fi mai bine. Iti doresc sa fii multumit si peste 5 ani de alegerea facuta azi.
      Si chiar as dori sa inchei. Inteligenta emotionala de care vorbesti e prezenta in fiecare dintre noi, cei care dorim sa o avem si sa o folosim cu un scop bine definit. Nu sunt sigura daca ma sfatuiesti sa fiu mai inteligenta sau imi propui sa renunt la a fi atat de inteligenta. Ca raspuns, pot sa te asigur ca viata a fost darnica in acest sens. Sunt o persoana cu capul pe umeri si care a demonstrat prin fapte nu prin vorbe ca poate. Daca am reusit sa termin o facultate in strainatate, si am absolvit-o cu brio, cred ca nu e cazul sa ma sfatuiesti cum sa imi dirijez zestrea.
      Coerenta, bunul simt si gandirea rationala nu sunt de dat la altii si sa stii ca in momentul in care le dobandesti si realizezi deopotriva ca le ai, devii mai modest, mai cumpatat. Exista o vorba in popor referitoare la privitul in ograda altuia si ignorarea propriei curti, vieti, comportament. Acest lucru e valabil si la 20 de ani si la 25 si chiar si mai tarziu. Asa ca varsta ta e irelevanta in acest moment. Oare daca aveai 20 de ani si nu 25 credeai altfel? Sau vrei sa spui cumva ca doar la 25 de ani poti avea o opinie justificata?
      Nu stiu care e solutia, si crede-ma nimeni nu stie. Eu iti transmit respect. Respect fata de dreptul la opinie!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s